Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Profu' ?i eleva preferat?

de Sorin Stoica

Cu ochi de profesor nu o putea privi niciodat?. Când intra în clasa ei î?i pierdea ritmul normal al respira?iei ?i î?i sim?ea inima cât tot liceul. De la catedr? îi vedea picioarele perfecte ?i dezgolite pân? sus de tot doar dac? se a?eza. ?i st?tea pe scaun toat? ora, fermecat, ca în nicio alt? clas?. Ea se muta în prima banc? doar la ora lui. Îl vr?jise ?i ?tia. De la în?l?imea celor cincisprezece ani ai ei manipula perfect lumea b?ie?ilor, le în?elesese foamea, visarea, ritmul de animale primitive la care se întorceau de fiecare dat? când un contact erotic le facea "click" în întrerup?torul min?ii lor de masculi deloc complica?i. Cu profesorul de istorie îi pl?cea s? se joace cel mai mult. Ochii lui alba?tri erau oglinda cea mai fidel? a puterii ei, deveneau negri de emo?ie când se fixau secunde interminabile pe pulpele ei ?i pe sânii ad?posti?i cu greu de uniforma neînc?p?toare. Când ea î?i încruci?a picioarele ?i î?i sprijinea în palm? minunatul cap blond, lasciv?, cu degetul mijlociu muiat ca din gre?eal? între buze, el n?du?ea vizibil, cimentat pe scaunul din fa?a clasei, cu privirea imposibil de desprins de sub banca din fa?? unde, de câteva zile, triunghiul alb al bikinilor fusese înlocuit de subiectul tuturor visurilor sale, abia întrez?rit, interzis ?i ilegal, inocent ?i provocator, jinduit pân? la obsesie...
Cu ochi de tat? o putea privi, îns?, ?i doar în secundele care desp?r?eau sunatul clopo?elului de ie?itul din clas?, drept pentru care o mu?truluia în fiecare zi, acas?, dar niciodat? cu convingere ?i deloc definitiv.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro